Proza critică pe care o imaginează Mircea Mihăieş este dominată de echilibrul ideal al frazării. În ea erudiţia, subtilitatea, empatia şi claritatea vizionară a privirii se unesc, spre a imagina vaste, polifonice romane de idei. Conturul operei sale impresionante se întregeşte, o dată cu fiecare volum, la fel cum braţele […]
Posteritatea lui Radu Petrescu este, înainte de toate, posteritatea textului ortografiat cu majusculă în care se toarnă, delicat şi majestuos, întreaga sa literatură şi întreaga sa viaţă- “Jurnalul” este locul geometric al operei sale şi oglinda în care se contemplă privirea ce se caută pe sine. Căci nimic nu există […]
Şi iată că un nou text al lui Hugo Pratt apare în limba română, evocând un miracol ce părea, cândva, improbabil: “ Fabula Veneţiană” se înscrie, prin traducerea din italiană a Iuliei Dromereschi, însoţită de subtil- eruditul studiu introductiv al lui Ion Manolescu, în memorabila seria inaugurată de Editura “ […]
“ Hemiptera” este romanul în care Andreea Răsuceanu adună intreaga sa energie ficţională, sub semnul unei alunecări între evuri şi voci. Enigmatic şi tulburător, textul Andreei Răsuceanu este oglinda în care cei de astăzi se privesc, spre a regăsi chipurile în anamorfoză ale celor de ieri, precum în oglinda unui […]
Există, în tradiţia intelectuală franceză, o linie ilustră căreia îi datorăm despărţirea de iluziile totalitare ale veacului trecut,reafirmând primatul lucidităţii şi al libertăţii, ca alternativă la rătăcire şi la orbire. Pornind de la Raymond Aron şi trecând prin François Furet, Alain Besançon, Françoise Thom, Jean- François Revel, Stèphane Courtois şi […]
A fost odată ca niciodată: de demult, pe vremea când ecranele digitale nu luminau, spectral, iar din megafoane se distingea glasul sacadat al secretarului general convocând comunismul ce avea să vină, copii din RSR învăţau să viseze privind paginile în care Pif, Hercule şi ceilalţi alergau, înseninaţi, parcă spre a […]
Preasfinţitul Mihai Frăţilă întruchipează, în vâltoarea lumii noastre de astăzi, o gravitate senină a înţelepciunii: mai mult decât un înalt prelat al Bisericii Române Unite cu Roma, domnia -sa este vocea a cărei ambiţie este aceea de a construi, prin text şi cuvânt, puntea dintre credinţă, cultură şi curgerea zilelor. […]
Cel din urmă cer pe care ochii noştri îl mai pot zări este cel copleşit de sori magnetici ai visului: dincolo de cortina electrică a retinei de noapte se află locurile unde cei vii şi cei morţi sunt una, inseparabili, prinşi în conversaţia purtată de buzele ce nu mai pot […]
Îar atunci când închidem ochii spre a visa ceea ce iveşte în faţa ochilor noştri uniţi şi himerici este silueta fragilā a unui oraş provincial: strāzi, amieze, vise şi dor se contopesc în aerul pe care îl respirām, treziţi la cea din urmā viaţā, aceea a literaturii. Şi doar aici, […]
Literatura este singurătate: corpul de cuvinte şi de pauze în care se toarnă cel care scrie este asemeni unei urne funerare adunând timpul scurs, ca pe un rod al toamnei agonice. Literatura este singurătate şi nimic din rândurile ei nu poate oferi sentimentul de fericire factice al unei fotografii decupate […]
