Celor însetaţi de misterul catifelat al paginilor mateine literatura lui Barbey D’Aurevilly le poate deschide o poartă spre acelaşi domeniu al tainei şi al extraordinarului. Căci, asemeni lui Mateiu I. Caragiale, Barbey nu poate fi un scriitor degustat decât de o comunitate de iniţiaţi; prin tematică şi prin frazare, arta […]
Ana Bladiana este întruchiparea acestei voinţe a spiritului şi a libertăţii de a triumfa. În contra cenzurii, a interdicţiei, a tiraniei arta sa a ilustrat , cu vitalitate vizionară, un model al demnităţii creatoare: nepătată de zgura compromisului imund, literatura sa este dominată de un sens al inovaţiei, dar şi […]
Printr-un joc al destinului, evocat de Marius Chivu în postfaţa la remarcabila sa traducere, prozele din “ Elefant “ sunt unul dintre testamentele lui Raymond Carver. Între artă şi moarte se ţese o tainică relaţie, ca şi cum textul ar fi o oglindire fugară a trecerii înseşi. Şi poate că […]
Destinul lui Radu Petrescu este destinul unei priviri. Opera sa este istoria, delicată şi polifonică, a unui text menit să le cuprindă pe toate. Radicalismul său estetic era, în cele din urmă, un radicalism etic. Sub masca cotidiană a unui personaj oarecare, sortit unei profesii oarecare, se afla un insurgent, […]
Şi poate că moartea nu este decât stingerea privirii cu care ne este dat să mai ajungem acolo unde destinul ne chemase de demult, în clipele în care ni se părea că lucirea dragostei va fi fiind eternă. Şi poate că moartea nu este decât amuţirea şoaptelor cu care privirea […]
Ioana Pârvulescu aparţine unei rare şi misterioase familii de autori din literatura română: comunitatea de spirite în care se înscrie este definită prin aliajul, unic, de graţie,melancolie şi precizie vizionară. În cazul Ioanei Pârvulescu, ca şi în cazul unor E. Lovinescu . G. Ibrăileanu sau G .Călinescu, vocaţia critică trăieşte […]
Privirea în care suntem uniţi trăieşte, letargic, în norul adăpostit de maşini îndepărtate: cuvintele pe care le invocăm se ivesc în ecranul de calculator asemeni unui vânt hrănit de nostalgia fericirii despre care am crezut că poate fi eternă. Şi este acest nor cel spre care tind privirile noastre, de […]
Privirea caută un timp ce este numai al ei, la fel cum frazele ce cresc în dimineţile scrisului îşi alcătuiesc, din rotire de pixeli, cadenţa lor de nostalgie: dicteul ce le convoacă este poarta ce se deschide, spre a lăsa să treacă spre noi umbre,culori şi miresme. Privirea lasă în […]
Orice conversaţie despre naţiune, stat şi frontiere este, inevitabil, una care priveşte viitorul însuşi. Căci naţionalismul, departe de a se fi epuizat istoric, rămâne una dintre forţele care făureşte destinele individuale şi colective. Trecutul din care vin popoarele nu trece cu adevărat niciodată. El este gravat în memoria pe care […]
Şi ce vom mai putea fi noi, în clipa în care literatura ni se va închide, asemeni unui cer copleşit de norii de bazalt ai unei ierni impenetrabile şi ceţoase? Şi care va mai fi rostul acestor mâini care există doar spre a căuta mişcarea de taste ivită din adâncul […]
